Din toată apa de pe Pământ, doar 2,5% este apă dulce, iar cea mai mare parte a acesteia este înghețată sau se găsește adânc în subteran. Râurile și lacurile reprezintă doar o mică parte din această resursă, dar de ea depinde viața de pe Pământ. Opt miliarde de oameni au nevoie de apă pentru agricultură, industrie, energie, navigație, igienă și băut, și aproximativ 1 din 10 animalele cunoscute – de la libelule la rațe, delfini de râu și jumătate dintre speciile de pești. Din păcate, activitățile umane pun această resursă vitală sub o presiune enormă. De aceea, acționăm pentru a proteja și revitaliza râurile și zonele umede care susțin atât oamenii, cât și natura.
au nevoie de apă pentru agricultură, industrie, energie, navigație, igienă și băut
au nevoie de apă pentru a supraviețui
România este săracă în resurse de apă, ocupând locul 13 în Europa cu doar 1.700 m³/locuitor/an. Precipitațiile anuale au o medie de 637 mm (aproximativ 350 mm pe litoral, 1000-1500 mm în zonele montane). Seceta severă are loc la fiecare 15-25 de ani. 6,1% din teritoriul României (14.437,3 km²) a fost desemnat pentru protecția habitatelor/speciilor, luând în considerare doar siturile în care starea resurselor de apă este un factor cheie. (ICPDR)
Potrivit INS, în anul 2023 volumul de apă captată și distribuită a fost de 2.138.723 mii m3. Începând cu 2020 s-a înregistrat o creștere semnificativă a acestui volum de apă, creștere datorată în principal agriculturii, care aproape și-a triplat cantitatea de apă consumată, în comparație cu valorile de dinainte de 2019.
Cantitatea totală de precipitaţii medie pe ţară, în 2023 – 551,4 mm – a fost cu 17 % mai mică față de mediana intervalului de referință standard (1991 – 2020). (ANM)
În România, inundațiile reprezintă o problemă, exacerbată de precipitațiile abundente localizate, pe perioade scurte de timp, de utilizarea sporită a terenurilor urbane, de amenajarea ad-hoc a zonelor inundabile, de capacitatea redusă a albiei râurilor și de despădurirea nerațională a unor suprafețe mari. Principalele cauze ale inundațiilor în România includ: precipitații abundente; utilizarea crescută a terenurilor urbane; amenajări în zonele inundabile; capacitatea redusă a albiei râurilor din cauza digurilor și despădurirea unor suprafețe mari. (ICPDR)
În 2024, abaterile cantității lunare de precipitații au înregistrat valori pozitive extreme, în luna septembrie, de peste 300%. (ANM)
Resursele anuale de apă ale României (aproximativ 135 mld. m3) cuprind:
fluviul Dunărea
râurile interioare
apele subterane
Avem nevoie de ape dulci sănătoase. Pentru apă potabilă curată. Pentru a asigura fertilitatea terenurilor agricole. Pentru stocurile de pește de apă dulce care hrănesc milioane de oameni și nenumărate specii de păsări. Pentru sedimentele care mențin deltele vii. Pentru ca și generațiile viitoare să poată înota în râuri și lacuri.
Dar acum, mai mult ca oricând, râurile, lacurile și zonele noastre umede sunt amenințate de consumul de apă al agriculturii intensive, de poluarea agricolă, industrială și urbană, de baraje și alte tipuri de infrastructură.
Aproape două miliarde de oameni (un sfert din populația Globului) trăiesc deja în zone expuse riscului de penurie severă de apă. Dar, în contextul creșterii populației, al creșterii consumului și al schimbărilor climatice, acest risc și alte efecte nocive nu vor face decât să se agraveze, în lipsa unor măsuri urgente.
din populația lumii se confruntă cu lipsa apei timp de cel puțin o lună pe an
din populația lumii se va confrunta cu o lipsă gravă de apă până în 2030, dacă nu se iau măsuri urgente
populațiile speciilor de apă dulce au scăzut cu mai mult de trei sferturi, din 1970
Credem că rolul WWF este, în aceste condiții, unul esențial: ne propunem să protejăm și să refacem râurile și zonele umede care susțin comunitățile umane și ecosistemele de apă dulce. Acționăm pentru conservarea și renaturarea zonelor naturale pierdute sau amenințate.
Politicul, economia și populația trebuie să colaboreze, pentru a obține mai mult spațiu pentru râuri și pentru a scădea sau evita pagubele rezultate din inundații.
Promovăm necesitatea inițiativelor la nivel național de îmbunătățire a stării râurilor și a protecției împotriva inundațiilor.
13 650 Km de râuri din România se afla într-o stare ce necesită un grad maxim de protecţie, fiind propuse de WWF pentru categoria de excludere de la dezvoltarea de infrastructuri hidroenergetice. Acestea pot fi identificate pe hartă.
text
Un punct important il reprezinta asigurarea implementarii in mod corespunzător a Directivei Cadru privind Apa, a Directivelor privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de fauna şi flora salbatica şi conservarea pasarilor salbatice, precum şi a Directivei Inundaţii. Pe plan naţional pledam pentru adaptarea planurilor de amenajare a teritoriului, a Planurilor de Management ale Bazinelor hidrografice precum şi a legislației privind managementul apelor, protecţia naturii, a pisciculturii şi a silviculturii. Implementarea măsurilor de reabilitare trebuie reglementate în legislaţia privind managementul apelor, cât şi în Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice.
Societatea civilă este „proprietarul” apelor din România, de aceea trebuie să conștientizeze valoarea râurilor naturale de munte și să acționeze în consecință. Dacă nu vom utiliza în mod responsabil apele dulci, riscăm să alunecăm spre o reală criză a rezervelor noastre de apă potabilă.
Râurile ne oferă mai mult decât resurse esențiale traiului. Sunt elemente cruciale pentru menținerea echilibrului ecologic și al biodiversității. De la munți până la câmpii, râurile modelează peisaje vibrante și susțin viața în toate formele ei.
Râurile ne oferă mai mult decât resurse esențiale traiului. Sunt elemente cruciale pentru menținerea echilibrului ecologic și al biodiversității. De la munți până la câmpii, râurile modelează peisaje vibrante și susțin viața în toate formele ei.
Deși microhidrocentralele par o soluție ecologică pentru producerea de energie, ele provoacă multe probleme râurilor.
Microhidrocentralele blochează cursul natural al apei, distrug habitatele și afectează negativ viața peștilor și a altor vietăți. Mai mult, ele contribuie la schimbările climatice prin perturbarea ciclurilor naturale ale apei, iar secetele și inundațiile devin tot mai frecvente. Oamenii care își duc traiul în jurul râurilor sunt cei mai afectați. Ei resimt în prima linie efectele negative ale schimbărilor climatice: apă mai poluată și mai puțină, mai puține resurse de hrană.
Când cursul de apă în jurul căruia ți-ai format comunitatea dispare, viața devine aproape imposibilă.
WWF sprijină dezvoltarea economică sustenabilă, urmărind o viziune pe termen lung în beneficiul oamenilor și al naturii. Într-o lume în care accesul la apă devine crucial, protejarea resurselor de apă este esențială pentru bunăstare și dezvoltare. Susținem energiile regenerabile, însă doar în contextul în care construcția și funcționarea acestora nu afectează iremediabil natura și comunitățile locale.
În ceea ce privește hidroenergia, WWF recomandă retehnologizarea centralelor vechi, deoarece are avantajul că poate conduce nu numai la optimizarea capacității de producţie (beneficiu economic), ci şi la diminuarea impactului asupra ecosistemelor râurilor, dacă se utilizează tehnologii îmbunătățite de prevenire şi reducere a impactului.
Cu toate acestea, WWF încurajează deciziile luate de la caz la caz, pe baza unor studii corecte efectuate inclusiv pe teren, care evaluează impactul asupra mediului și asupra oamenilor și, după caz, de evaluare adecvată, pentru proiectele propuse a se realiza în ariile protejate de interes comunitar.
Peste 500 de microhidrocentrale (MHC-uri) se află în diferite stadii de avizare, construire sau funcționare. Peste un sfert se află în arii protejate sau la limita lor, reprezentând cel mai însemnat risc de a pierde definitiv calitatea acestor corpuri de apă, precum și a vieții pe care o ocrotesc. Dispariția vegetației de pe maluri, care are un rol esențial de filtrare a apei, înseamnă ape din ce în ce mai poluate.
Eliminarea obstacolelor din râuri, sau dam removal, înseamnă înlăturarea obstacolelor din calea curgerii libere a râului, pentru a-l readuce la starea naturală. Acest proces ajută la restaurarea ecosistemelor, permițând peștilor și altor viețuitoare să migreze liber și îmbunătățind calitatea apei.
Un obstacol – mic sau mare – înseamnă un punct final pentru viața din orice râu. Schimbă fluxul natural al apei și, odată cu el, viața din jurul lui. Cea a animalelor din și de lângă râu, dar și a oamenilor care și-au format o identitate culturală și un trai în jurul apei.
În România, îndepărtarea obstacolelor vechi și nefuncționale are beneficii enorme. Râurile devin mai sănătoase, biodiversitatea crește și riscul de inundații și secete se reduce. Cu planificare atentă și implicarea comunităților, eliminarea obstacolelor este realizabilă și aduce beneficii pe termen lung pentru natură și oameni.
Jiul cere libertate! Hidroelectrica, principalul producător și furnizor de energie din România a reluat în august 2019 demersurile de autorizare pentru finalizarea și punerea în funcțiune a amenajării hidroenergetice din Defileul Jiului. Proiectul este în prezent sistat din considerente legislative și de mediu. Lipsa unui acord de mediu actual și a unei autorizatii de construire […]
100 de ONG-uri lansează o campanie europeană pentru a salva legislația UE în domeniul apei Bruxelles, 9 octombrie 2018. Multe lucruri sunt necesare pentru producția de bere, dar totul începe cu o apă de calitate bună. Imaginați-vă o lume în care berea preferată arăta, miroase și are gustul unei mocirle. Sau, în loc de băutura […]
București, 19 decembrie. Curtea de Apel București (CAB) a anulat recent autorizațiile de construire a hidrocentralei care ar fi distrus Jiul, chiar în inima parcului național. Continuarea lucrărilor devine astfel ilegală. „Este o victorie importantă pentru natură și pentru oameni. Nicio autoritate a statului român nu a fost suficient de hotărâtă pentru a opri acest […]
