Știai că hidroenergia reprezintă 25% din mixul energetic al României? Deși joacă un rol esențial în producția de energie regenerabilă, sectorul se bazează pe infrastructură învechită și echipamente depășite, care limitează eficiența, în timp ce debitele râurilor scad din cauza secetelor prelungite. În ultimii ani, autoritățile au aprobat construcția și finalizarea unor hidrocentrale începute în anii ‘90, adesea cu prețul naturii și al comunităților locale. Astfel de proiecte distrug habitatele naturale, pun în pericol populațiile de pești migratori și forțează relocarea comunităților din zonă, având un impact negativ ireversibil.
Construirea hidrocentralelor în ariile naturale protejate are consecințe devastatoare asupra biodiversității și ecosistemelor. În România, majoritatea cursurilor de apă au fost deja modificate prin baraje și îndiguiri, iar impactul asupra mediului a fost semnificativ:
- pierderea habitatelor naturale și scăderea biodiversității;
- fragmentarea râurilor prin baraje, care împiedică migrația peștilor și afectează specii vulnerabile, precum sturionul, aflat în pericol critic de dispariție;
- modificarea regimurilor naturale ale râurilor, punând în pericol zonele umede și echilibrul ecologic al apelor.
În loc să fie protejate, puținele secțiuni de râuri rămase naturale sunt amenințate de proiecte hidroenergetice învechite, care, odată finalizate, ar aduce un aport nesemnificativ la mixul energetic, estimat la doar 300 MW de capacitate suplimentară.
De aceea este timpul să apelăm la soluții alternative pentru a obține energie. Iar soluții există inclusiv în sectorul hidroenergetic. În loc să construim noi hidrocentrale în ariile naturale protejate, ar trebui să valorificăm mai bine infrastructurile existente, care au produs deja un impact acolo unde sunt amplasate. Trebuie să modernizăm centralele existente și să implementăm sisteme care gestionează apa în mod eficient, chiar și în condiții extreme, pentru a face față noilor provocări climatice.
Pentru a sprijini această viziune, WWF-România a dezvoltat o serie de studii menite să ofere soluții concrete pentru sectorul hidroenergetic. Aceste analize tehnice și strategice evidențiază alternative viabile la construirea de noi hidrocentrale, demonstrând că modernizarea infrastructurii existente și adoptarea unor metode de stocare a energiei cu impact redus pot contribui semnificativ la tranziția energetică a României.
Studiul privind retehnologizarea hidrocentralelor din România
Studiul privind potențialul de retehnologizare a hidrocentralelor din România analizează în detaliu cum modernizarea instalațiilor hidroenergetice existente poate crește semnificativ producția de energie, menținând în același timp echilibrul natural al ecosistemelor. Studiul explorează diferite scenarii de retehnologizare, arătând că îmbunătățiri specifice, de la creșterea eficienței turbinelor până la implementarea sistemelor digitale avansate, ar putea aduce o creștere energetică de până la 1.100 GWh anual, prelungind durata de viață a hidrocentralelor și consolidând rolul României în tranziția energetică.
Studiul privind stocarea energiei prin pompare în România
Studiul privind potențialul de stocare a energiei prin pompare în România evaluează modul în care soluțiile de stocare prin pompare pot oferi o alternativă sustenabilă pentru depozitarea energiei la scară largă. Aceste sisteme sunt esențiale pentru echilibrarea rețelei electrice și integrarea unui volum mai mare de surse regenerabile variabile, precum energia eoliană și solară, contribuind astfel la o tranziție energetică mai sigură și mai eficientă.
Harta Amenajărilor Hidroenergetice cu Potențial de Retehnologizare în România
În cadrul aceluiași proiect, WWF-România a realizat o hartă a amenajărilor hidroenergetice cu potențial de retehnologizare, evidențiind locațiile care oferă cele mai mari oportunități pentru modernizare. Această hartă reprezintă un instrument esențial pentru identificarea soluțiilor sustenabile care pot îmbunătăți eficiența energetică a sectorului hidroenergetic, contribuind astfel la creșterea capacității de producție a energiei regenerabile în România, fără a afecta ecosistemele naturale.