Reteaua de rauri si izvoare a Romaniei insumeaza 78,723 km* lungime, dintre care 13 650 de km sunt in stare buna si foarte buna, reprezentand ultimele porţiuni ale ecosistemelor acvatice naturale.
Raurile interioare contribuie cu 40 000 000 mii mc la resursa totala de apa a Romaniei, adica 30% din aceasta. Din volumul mentionat jumatate este reprezentat de contributia zonei montane.
Raurile de munte se caracterizeaza prin pante medii de 3 m/km, viteza apei mare, de 1 m/secunda, substrat pietros si nisipos, transparenta a apei medie si materie organica fina. Din punctul de vedere al biodiversitatii,raurile de munte se impart in 3 categorii:
Raul nu e doar firul de apa care curge de la izvoare spre varsare, ci un sistem din care fac parte toti afluentii sai, cu baltile, canalele sau bratele moarte aflate in vecinatatea lui. De-a lungul unui rau se formeaza relatii si conexiuni variate ce influenteaza existenta si supravietuirea organismelor vii pe care le adaposteste.
* Distante calculate in sistemul de coordonate Stereografic 1970, datum Dealul Piscului
In raurile de munte viata este extrem de diversa si cu adaptari specifice. Nu e usor sa rezisti cand curentul apei ameninta sa te impinga la zeci de kilometri departare sau cand hrana e destul de limitata. Si totusi varietatea speciilor este foarte mare.In raurile de munte convietuiesc microorganisme, alge, muschi, spongieri, planarii, raci, insecte si larve de insecte, pesti si amfibieni. Dintre mamifere, vidra- specie protejata- depinde in mod esential de prezenta pestilor in rauri, pastravul determinand-o sa urce pana la 1500 m altitudine.
In cazul pestilor, atunci cand conditiile sunt bune putem intalni si cateva specii protejate la nivel european cum ar fi porcusorul de vad (Gobio uranoscopus), chiscarul (Eudontomyzon mariae), zglavoaca (Cottus gobio) sau lostrita (Hucho hucho).
Microhidrocentralele afecteaza semnificativ ecosistemele raurilor şi produc distrugeri ireversibile. Un curs de apa indiguit, barat sau captat işi pierde foarte multe dintre caracteristicile initiale şi nu mai poate fi niciodata comparat cu un rau natural care deţine habitate sanatoase şi ecosisteme functionale.
Intrucat popularea cu specii pe cursul unui rau se face de la izvoare catre varsare, in sensul curgerii apei, microhidrocentralele fragmenteaza habitatele din lungul raurilor impiedicand refacerea unora dintre cele mai bogate faune de nevertebrate acvatice pe zonele din aval de captari sau izoland indivizii unor specii care se gasesc doar in raurile de munte. Un alt efect se manifesta prin distrugerea habitatelor ripariene (de pe maluri) formate din plante iubitoare de apa, de care depind specii de nevertebrate si animale cu care se hranesc pasarile si asa mai departe. Odata cu disparitia vegetatiei de pe maluri scade in mod semnificativ si functia de filtre de protectie a acestora, ceea ce alimenteaza nivelul de poluare al apei.
Microhidrocentralele produc efecte atat in amonte, cat si in aval. In amonte, prin schimbarea regimului de curgere si a ratei de sedimentare, apar acumulari de mal ce schimba structura faunei, prin inlocuirea celei adaptate la curgerea apei cu una specifica apelor domoale sau statatoare; in aval, prin reducerea debitelor, provoaca secarea baltilor temporare - habitate esentiale de reproducere pentru broaste si tritoni – si, in unele situatii, chiar la secarea albiilor.
In timp ce utilizarea de energie din surse regenerabile este promovata la nivelul Uniunii Europene, este cunoscut faptul ca infrastructurile hidrocentralelor produc efecte negative majore asupra ecosistemelor acvatice şi asupra serviciilor pe care acestea le furnizeaza la nivel local şi regional.
WWF nu considera drept conditie suficienta ca un anumit tip de producere a energiei sa nu genereze emisii de CO2 in atmosfera, pentru a putea fi catalogat drept „energie verde”; impactul asupra ecosistemelor trebuie sa fie luat in considerare in mod corespunzator.
WWF sustine energiile regenerabile, dar nu cu orice pret! In viziunea WWF*, pana in 2050 este posibil ca energia folosita pe planeta sa fie obtinuta 100% din surse regenerabile de energie. Cu toate acestea, WWF incurajeaza deciziile luate de la caz la caz, pe baza unor studii corecte efectuate inclusiv pe teren, care evalueaza impactul asupra mediului si asupra oamenilor si, dupa caz, de evaluare adecvata, pentru proiectele propuse a se realiza in ariile protejate de interes comunitar.
In cazul microhidrocentralelor, cel mai important indicator este amplasarea acestora. O microhidrocentrala amenajata pe cursul unui rau bogat in biodiversitate sau, mai grav, intr-o arie protejata, produce efecte ireversibile asupra ecosistemului acvatic, costurile pierderilor de mediu nefiind cuantificate sau recuperate vreodata.
Microhidrocentralele pot reprezenta o soluţie acceptabila pentru alimentarea cu energie a consumatorilor izolaţi, numai acolo unde alte soluţii de producere a energiei din surse regenerabile nu sunt fezabile.
* http://wwf.panda.org/what_we_do/footprint/climate_carbon_energy/energy_solutions22/renewable_energy/sustainable_energy_report/
In prezent nu exista o planificare strategica la nivel national sau regional pentru constructia microhidrocentralelor. Mai mult decat atat, constructia microhidrocentralelor este incurajata de statul roman prin alocarea cerificatelor verzi fara ca autoritatile sa tina cont de impactul ecologic al acestor infrastructuri si de costul acestui impact.
In Romania, dintre toate tipurile de energie regenerabila, pentru hidrocentrale (cu capacitate de pana in 10 MW) se aloca cel mai mare numar de certificate verzi, dupa energia solara. Daca nu s-ar aloca certificatele verzi ca stimulant al investitiilor in MHC-uri, aceste investitii ar fi complet neprofitabile. Mai grav este ca aceste certificate sunt platite din buzunarul nostru, al contribuabililor.
Toate hidrocentralele au impact negativ major asupra speciilor si habitatelor acvatice, la fel ca si uzinele hidroelectrice mari. Amploarea efectelor este cauzata, pe de o parte, de efectele cumulative ale centralelor construite pe acelasi rau, iar pe de alta parte, de amplasarea eronata a microhidrocentralelor care sunt de multe ori construite pe sectoare de rau foarte valoroase din punct de vedere ecologic, insa putin valoroase din perspectiva potentialului energetic.
Comparativ cu hidrocentralele medii sau mari, microhidrocentralele au efecte daunatoare asupra mediului natural acvatic de cinci pana la opt ori mai mare, raportat la unitatea de energie produsa (efect specific, pe kWh produs). Astfel, din punctul de vedere al suprafeţei impactului, zona de rau afectata este extrem de mare: cca 200 m de rau afectati pentru un GWh pe an, in cazul centralelor mici, fata de aprox. 17 m pentru un GWh pe an, in cazul centralelor mari cu lacuri de acumulare.
Chiar autoritatile statului roman din domeniul economic sustin faptul ca tintele europene pentru producerea energiei din surse regenerabile pentru anul 2020 au fost deja atinse in procent de aproape 100%, precum si faptul ca Romania produce mai multa energie decat consuma. Mai mult decat atat, posibilitatile de stocare a energiei sau de export al acesteia sunt foarte limitate - din cauza instalatiilor existente pentru stocarea energiei si a retelei de transport.
Romania este una dintre tarile europene cu cea mai mare ineficienta energetica. De aceea WWF sustine drept solutie pe termen lung sprijinirea si promovarea eficientei energetice (in intreprinderi, infrastructura publica, inclusiv cladiri publice si cladiri rezidentiale), precum si promovarea mobilitatii urbane durabile si a masurilor de adaptare la schimbarile climatice. Toate aceste masuri trebuie sa ocupe un loc central in politicile de dezvoltare energetica a Romaniei.
Dintre sursele regenerabile de energie fac parte: energia eoliana (energia vantului), energia solara, hidroenergia (energia apelor curgatoare), energia mareelor (energia flux/refluxului marilor si oceanelor), energia geotermica (rezultata din caldura de adancime a pamantului) si energia de biomasa (biodiesel, bioetanol, biogaz). In privinta dezvoltarii acestor surse de energie regenerabila (care includ si hidroenergia), este foarte importanta amplasarea acestor infrastructuri sau, in cazul biomasei, a culturilor respective. Programele si proiectele de dezvoltare energetica trebuie sa fie incluse intr-un concept mai larg de dezvoltare durabila, fiind necesara evaluarea fiecarui tip de resursa regenerabila in funcţie de intregul impact asupra naturii şi nu doar evaluand emisiile de carbon aferente producerii energiei, cu o atenţie deosebita asupra impactului cumulativ.
In ceea ce priveste hidroenergia, WWF recomanda retehnologizarea centralelor vechi, deoarece are avantajul ca poate conduce nu numai la optimizarea capacitaţii de producţie (beneficiu economic), ci şi la diminuarea impactului asupra ecosistemelor raurilor, daca se utilizeaza tehnologii imbunataţite de prevenire şi reducere a impactului.
1. Propunem planificarea corespunzatoare a constructiei de microhidrocentrale pentru intreg teritoriul Romaniei, care sa tina cont atat de interesele energetice, cat si de protectia mediului si nevoile comunitatilor locale.
2. Solicitam protejarea urgenta a raurilor aflate inca in stare naturala, cu stare ecologica buna şi foarte buna, precum şi a celor aflate in ariile naturale protejate. 13 650 Km de rauri din Romania se afla intr-o stare ce necesita un grad maxim de protecţie, fiind propuse de WWF pentru categoria de excludere de la dezvoltarea de infrastructuri hidroenergetice. Acestea pot fi indentificate pe harta.
3. Promovam si incurajam protectia ecologica impotriva inundatiilor
Politica, economia si populatia trebuie sa colaboreze, pentru a obtine mai mult spatiu pentru rauri si pentru a scadea sau evita pagubele rezultate din inundatii.
Promovam necesitatea initiativelor la nivel national de imbunatatire a starii raurilor si a protectiei impotriva inundatiilor.
4. Solicitam modificarea legislatiei curente, pentru ca masurile de protecţie a apelor noastre sa fie adoptate si implementate. Un punct important il reprezinta asigurarea implementarii in mod corespunzator a Directivei Cadru privind Apa, a Directivelor privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de fauna şi flora salbatica şi conservarea pasarilor salbatice, precum şi a Directivei Inundaţii. Pe plan naţional pledam pentru adaptarea planurilor de amenajare a teritoriului, a Planurilor de Management ale Bazinelor hidrografice precum şi a legislatiei privind managementul apelor, protecţia naturii, a pisciculturii şi a silviculturii. Implementarea masurilor de reabilitare trebuie reglementate in legislaţia privind managementul apelor, cat şi in Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice.
5. Incurajam participarea populatiei la luarea deciziilor
Societatea civila este "proprietarul" apelor din Romania, de aceea trebuie sa constientizeze valoarea raurilor naturale de munte si sa actioneze in consecinta. Daca nu vom utiliza in mod responsabil apele dulci, riscam sa alunecam spre o reala criza a rezervelor noastre de apa potabila.
Semneaza petitia WWF si opreste pericolul de pe raurile de munte.
